Cîntec de sirenă – Sirenele, personaje mitologice, erau reprezentate sub forma unor făpturi fantastice cu capul și bustul de femeie sau a unor femei cu picioare și aripi de pasăre. Mai tîrziu iconografia le-a adăugat și o coadă de pește. Ele își aveau sediul între insula Capri și coasta meridională a Italiei. Vocea lor fermecătoare atrăgea pe navigatori în regiunea periculoasă de la intrarea în strîmtoarea Siciliei, unde, lovindu-se de stînci, cădeau pradă sirenelor. „Auzite de toți dar nevăzute de nimeni” – cum spun italienii în ironie – aceste fabuloase cîntărețe ale mării au fost popularizate îndeosebi de legenda Argonauților și de Odiseea (12, 1 -200), care povestește că Ulise a cerut să fie legat de corabie, cînd a trecut prin apropierea ispitei fatale. Sirenele reprezintă laolaltă atracția și pericolul mării, iar expresiile cîntec de sirenă sau glas de sirenă semnifică un mijloc de seducție pe cît de puternic pe atît de primejdios. Eminescu spune în Glossa: „Ca un cîntec de sirenă/ Lumea-ntinde lucii mreje;/ Ca să schimbe-actorii-n scenă/ Te momește în vîrteje”. MIT.